El a avertizat că va trebui să lucrați asupra dumneavoastră, dar merită.
Psihologul spune cum să îmbunătățească viața de familie /photo by depositphotos.com
Trauma generațională nu este o condamnare pe viață și este destul de realist să o depășim cu eforturi mici și conștiente.
Psihologul american Mark Travers, într-un articol pentru Forbes, a numit trei modalități de a înțelege dacă ați început deja să rupeți ciclul traumei generaționale și să îmbunătățiți relațiile de familie.
1. Renunțați la lucrurile care nu vă mai servesc
„Teoria mentalizării”, așa cum se subliniază în studiu, se referă la capacitatea de a înțelege și de a interpreta stările mentale proprii și ale celorlalți, cum ar fi gândurile, emoțiile și intențiile.
Această abilitate joacă un rol-cheie în ruperea ciclurilor familiale dăunătoare, deoarece necesită un nivel ridicat de conștiință de sine. Adesea nu ne dăm seama câte bariere invizibile poate crea trauma.
Cercetătorii au descoperit că trauma poate face mult mai dificil pentru părinți să înțeleagă sentimentele copiilor lor sau modul în care comportamentul lor îi afectează pe aceștia. Acest lucru, la rândul său, îi poate face pe copii să se simtă nesiguri și incapabili să aibă încredere în ceilalți, ceea ce, în mod previzibil, permite ciclului negativ din familie să continue.
Familiile care se confruntă cu traume poartă adesea emoții sau convingeri nerezolvate din trecut. De exemplu, este posibil să vă spuneți: „Am fost neglijat, așa că trebuie să fac totul singur”. Sau, este posibil să vă agățați de idei care v-au fost transmise, cum ar fi: „Să-ți arăți emoțiile este o slăbiciune.
Aceste tipare au servit probabil ca mecanisme de adaptare pentru tine sau pentru părinții tăi în timpul copilăriei. Cu toate acestea, pe măsură ce creșteți, ele vă pot reduce semnificativ capacitatea de a interacționa cu oamenii într-un mod sănătos.
Cu toate acestea, dacă recunoașteți aceste tipare și le recunoașteți natura învechită sau dăunătoare, atunci sunteți deja în procesul de rupere a ciclului. Renunțând la vinovăția, rușinea sau furia asociate cu trecutul, vă puteți concentra pe construirea unei înțelegeri mai profunde a propriilor gânduri și sentimente și a celor ale familiei dumneavoastră. Acest lucru vă permite să realizați că aceste tipare nu vă mai servesc.
2. Practicați acceptarea radicală
Conform cercetărilor, „acceptarea radicală” îi ajută pe oameni să facă față emoțiilor dificile care altfel ar fi copleșitoare. Cercetătorii au descoperit că, atunci când oamenii au practicat acceptarea radicală timp de două săptămâni, și-au îmbunătățit atât acceptarea emoțiilor lor, cât și reformularea evenimentelor într-un mod mai sănătos.
Acceptarea radicală implică acceptarea deplină a lucrurilor așa cum sunt – fără a încerca să lupți, să schimbi sau să negi realitatea sitiei – chiar dacă aceasta este dureroasă sau supărătoare. Aceasta nu înseamnă că sunteți de acord cu ceea ce s-a întâmplat sau că vă place; pur și simplu încetați să mai opuneți rezistență emoțională.
Această acceptare este primordială pentru a merge mai departe după traumă, spre deosebire de a permite furiei, negării sau frustrării să vă mențină într-o stare negativă constantă.
În schimb, acceptarea radicală ajută la eliberarea rezistenței, eliberând energie pentru a vă concentra pe ceea ce se poate schimba, cum ar fi îmbunătățirea relațiilor, stabilirea unor limite mai clare sau modul în care trauma trecută vă afectează astăzi.
Atât de multe cicluri familiale negative, cum ar fi comunicarea nesănătoasă sau neglijarea, sunt alimentate de durerea nerezolvată sau de frustrarea provocată de evenimentele din trecut. Acceptarea radicală vă permite să recunoașteți durerea cauzată de aceste tipare și să eliberați povara emoțională a trecutului.
3. Ați stăpânit arta de a stabili limite
Potrivit psihoterapeutului Salvador Minuchin, limitele sunt piatra de temelie a relațiilor familiale sănătoase. Minuchin a observat că familiile sănătoase ar trebui să aibă limite clare – nici prea rigide și nici prea libere. În dinamica familială optimă, fiecare respectă individitatea celuilalt, rămânând în același timp conectat. Părinții sunt responsabili, iar copiii au suficientă independență pentru a se dezvolta, simțindu-se în același timp sprijiniți.
Cu toate acestea, în familiile cu limite foarte largi, există o suprapunere emoțională considerabilă, iar rolurile sunt în mare parte neclare. Părinții se pot comporta mai degrabă ca prieteni sau persoane dependente decât ca figuri autoritare, iar copiii pot fi forțați să își asume responsabilități de adulți. Acest lucru poate duce la confuzie atunci când membrii familiei devin excesiv de dependenți unii de alții.
Atunci când rupeți ciclurile familiale dăunătoare, cum ar fi modelele de neglijare emoțională, abuz sau încurcătură, este important să explorați și să reorganizați limitele familiei pentru a construi relații mai sănătoase, chiar dacă trebuie să o faceți singur.
Reorganizarea limitelor este esențială pentru a vă recâștiga spațiul personal, identitatea și sentimentul de autonomie, precum și pentru a corecta dinamica dezechilibrată a puterii.
Cu toate acestea, membrii familiei care se află într-un ciclu negativ pot refuza să vă respecte noile limite. Acest lucru poate fi dificil, dar trebuie să vă amintiți că limitele dvs. înseamnă puțin dacă nu există consecințe pentru încălcarea lor. Dacă membrii familiei vă ignoră în mod continuu limitele, restricționarea comunicării le arată că sunteți serios.
În plus, menținerea comunicării cu cei care refuză să se schimbe vă poate menține într-un ciclu de disfuncționalități. Consolidându-vă limitele și tăind legăturile atunci când este necesar, vă semnalați dumneavoastră și generațiilor viitoare că sunteți încă hotărât să rupeți ciclul.
