Cu toții purtăm amprenta relației cu părinții noștri în suflet pe tot parcursul vieții noastre.
Distanțarea parentală față de un copil poate face o persoană rece emoțional la vârsta adultă / photo by depositphotos.com
Metodele de educație, atitudinea părinților față de copil și atmosfera generală din familie sunt cruciale în formarea portretului psihologic al unei persoane. În special, psihologii consideră că este important ca părinții să-i spună copilului că îl iubesc. Publicația Parade scrie despre asta.
„Fraza „Te iubesc” îi ajută pe copii să se simtă în siguranță și apreciați. Ajută la crearea unui stil de atașament sigur, care devine apoi un model pentru relațiile viitoare. Le construiește încrederea în sine și reziliența. Atunci când copiii știu că sunt iubiți necondiționat, ei sunt mai bine pregătiți să depășească provocările și să construiască relații pozitive”, spune psihologul clinician Dr. Dakari Quimby.
Potrivit psihologilor, persoanele care nu au auzit „Te iubesc” de la părinții lor în copilărie pot prezenta anumite trăsături de caracter negative la vârsta adultă. Acestea includ:
- Stima de sine scăzută. Simțirea iubirii părintești în copilăria timpurie pune bazele stimei de sine. Prin urmare, dacă nu simte dragostea părintească, un copil va avea o stimă de sine scăzută, care este probabil să se prelungească până la vârsta adultă.
- Nevoia constantă de aprobare din partea celorlalți. Oamenii pot deveni nesiguri pentru că nu se simt apreciați, spune psihologul autorizat Dr. Brandy Smith.
- Nevoia de a le face pe plac oamenilor. Dacă o persoană nu se simte necesară în copilărie, la vârsta adultă încearcă, de obicei, să își dovedească valoarea prin comportamente pe care crede că le apreciază ceilalți.
- Lipsa identității de sine. Toată această plăcere pentru oameni poate transforma o persoană într-un cameleon care își schimbă constant comportamentul și opiniile în funcție de circumstanțe.
- Perfecționismul: „Încercând să câștige afecțiunea care nu le-a fost oferită gratuit în copilărie, unii pot căuta perfecțiunea în tot ceea ce fac, crezând că trebuie să câștige dragostea și aprobarea prin realizări”, spune Dr. Quimby.
- Teama de a fi respins. Dr. Brittany McGeehan, psiholog autorizat, afirmă că persoanele cărora nu li s-a spus „Te iubesc” în copilărie tind să aibă o convingere interioară că este ceva în neregulă cu ele. În consecință, aceștia pot fi prea precauți în ceea ce privește cariera sau relațiile.
- Teama de a fi abandonat. Dragostea părintească pare slabă atunci când o persoană o primește rar și aceste sentimente se pot manifesta la vârsta adultă. Ca adult, aceasta înseamnă că persoana își cere scuze excesiv, nu își împărtășește întotdeauna sentimentele în mod onest, nu respectă limitele și poate părea nesigură.
- Probleme cu controlul emoțiilor. Psihologul Dr. Gail McBride spune că copiii învață să își controleze propriile emoții în relațiile cu părinții. Dacă nu a existat o astfel de practică în copilărie, aceasta poate deveni o problemă la vârsta adultă și poate duce la izbucniri emoționale.
- Detașarea emoțională. De asemenea, este adesea întâlnită ca o consecință a unei insuficiente manifestări de iubire din partea părinților. Dacă părinții tăi nu au dat dovadă de deschidere în relația lor cu tine, îți va fi incredibil de greu să înveți o astfel de deschidere.
- Dificultăți în ceea ce privește încrederea și exprimarea iubirii în relații. Relațiile cu părinții sunt primele relații pe care le avem. Dacă acestea sunt sărace în sinceritate, ne putem îndoi dacă putem dezvolta o afecțiune sinceră pentru alții.
- Dificultăți în evalea relațiilor. Persoanele care nu au auzit „te iubesc” în copilărie pot construi relații detașate și reci la vârsta adultă sau, dimpotrivă, se pot agăța de relații toxice fără a le considera o problemă.
- Anxietate și depresie. Persoanele care au crescut simțindu-se neiubite sunt mai predispuse la probleme de sănătate mintală ca adulți.
Alte materiale interesante pe tema psihologiei
După cum a scris Noi, părinții nu ar trebui să discute niciodată în fața copiilor unele subiecte „dificile” care nu îi privesc direct pe copiii înșiși. Astfel de conversații, de exemplu, despre problemele financiare ale familiei, pot părea utile, dar, de fapt, fură fericirea de la copii.
De asemenea, am vorbit despre ce este o „relație codependentă” și de ce ar trebui evitată.
